spicuitor

română

Etimologie

Din a spicui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /spi.ku.iˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului spicuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spicuitor	spicuitori
Articulat	spicuitorul	spicuitorii
Genitiv-Dativ	spicuitorului	spicuitorilor
Vocativ	spicuitorule	spicuitorilor

1. persoană care spicuiește.

Cuvinte derivate

• spicuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online