spicui

română

Etimologie

Din spic + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /spi.kuˈi/

Verb

Conjugarea verbului spicui
Infinitiv	a spicui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spicuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spicuiască
Participiu	spicuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a culege spice din lan; a aduna spicele rămase după secerat.
2. (v.tranz.) (fig.) a culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare).

Cuvinte derivate

• spicuială
• spicuire
• spicuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• piscui
• scuipi

Referințe

• DEX '98 via DEX online