spiona

română

Etimologie

Din germană spionieren, italiană spionare Confer franceză espionner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului spiona
Infinitiv	a spiona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spionez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spioneze
Participiu	spionat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat.
2. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate.
3. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) privi, a (se) urmări pe furiș.

Cuvinte derivate

• spionare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online