sprinta

română

Etimologie

Din franceză sprinter.

Pronunție

• AFI: /sprin'ta/

Verb

Conjugarea verbului sprinta
Infinitiv	a sprinta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sprintez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sprinteze
Participiu	sprintat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă).

Cuvinte derivate

• sprintare

Cuvinte apropiate

• sprint
• sprinter, sprinteră

Traduceri

a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs

croată: sprintati (hrvatski) engleză: sprint (English) esperanto: sprinti (Esperanto) finlandeză: pinkaista (suomi), pyrähtää (suomi) franceză: sprinter (français) germană: spurten (Deutsch), sprinten (Deutsch) greacă: σπριντάρω (Ελληνικά) (sprintáro)

italiană: sprintare (italiano) poloneză: biec sprintem (polski) portugheză: correr (português) rusă: бежать (русский) (bežat') spaniolă: esprintar (español) suedeză: sprinta (svenska) turcă: tam hızla koşmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din sprint.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului sprinta
	Activ	Pasiv
Infinitiv	sprinta	sprintas
Prezent	sprintar	sprintas
Perfect	sprintade	sprintades
Supin	sprintat	sprintats
Imperativ	sprinta
Participiu
Prezent	sprintande, sprintandes
Perfect	sprintad

1. a sprinta

   Jag var tvungen att sprinta den sista biten.

Cuvinte derivate

• sprint