stima

Vezi și : stimà, stimă

română

Etimologie

Din italiană stimare, confer franceză estimer.

Pronunție

• AFI: /stiˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) stima
Infinitiv	a (se) stima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) stimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) stimeze
Participiu	stimat
Conjugare	I

1. (v. tranz. și refl. recipr.) a trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere).

Sinonime

• (se) aprecia, (se) respecta

Cuvinte apropiate

• stimabil
• stimabilitate
• stimare
• stimarisi
• stimarisire
• stimarisit
• stimat
• stimă
• stimător
• stimos

Traduceri

a avea stimă

bulgară: уважавам (български) (uvažavam), почитам (български) (počitam) engleză: esteem (English) esperanto: estimi (Esperanto) franceză: estimer (français) germană: schätzen (Deutsch), ansehen (Deutsch), achten (Deutsch), ästimieren (Deutsch) (rar) greacă: εκτιμώ (Ελληνικά) (ektimó), σέβομαι (Ελληνικά) (sévomai), υπολήπτομαι (Ελληνικά) (ypolíptomai)

italiană: stimare (italiano) neerlandeză: achten (Nederlands), waarderen (Nederlands), prijzen (Nederlands) poloneză: darzyć szacunkiem (polski) portugheză: estimar (português) spaniolă: estimar (español) suedeză: högakta (svenska), uppskatta (svenska) turcă: saymak (Türkçe)

Etimologie

Din stima.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stima.

Etimologie

Din stimă.

Pronunție

• AFI: /ˈsti.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru stimă.

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină aestima.

Pronunție

• AFI: /ˈstima/

Substantiv

stima f.

1. stimă, apreciere, prețuire

Cuvinte apropiate

• stimà

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul stimare.

Pronunție

• AFI: /ˈstima/

Substantiv

stima f., stime pl.

1. respect, deferență, venerație

   Ho stima per te.

2. stimă, apreciere, prețuire

   Luigi ha scarsa stima di Marco.

3. estimare, evaluare, valuare

Sinonime

• 1: rispetto
• 2: riguardo
• 3: estimo, valutazione

Antonime

• disistima

Cuvinte derivate

• autostima

Cuvinte apropiate

• stimabile
• stimare
• stimato

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din stimare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru stimare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stimare.

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină aestima.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

stima f.

1. stimă, apreciere, prețuire

Cuvinte apropiate

• stimari