stivui

română

Etimologie

Din stivă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /sti.vu'i/

Verb

Conjugarea verbului stivui
Infinitiv	a stivui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stivuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stivuiască
Participiu	stivuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva.

Cuvinte derivate

• stivuire
• stivuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online