stoicism
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză stoïcisme.
Pronunție
- AFI: /sto.i'ʧism/
Substantiv
| Declinarea substantivului stoicism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stoicism | invariabil |
| Articulat | stoicismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | stoicismului | invariabil |
| Vocativ | stoicismule | invariabil |
- curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții.
- tărie, fermitate morală în încercările vieții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads