storm

Vezi și : Storm

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche < proto-germanică *sturmaz.

Pronunție

• AFI: /stɔːm/ (Anglia)
• AFI: /stɔɹm/ (SUA)

Substantiv

storm, pl. storms

1. furtună, tempestă

   We have to wait for the storm to subside before going out.

2. vânt de forța 10 pe scara Beaufort; vijelie
3. (mil.) atac, asalt

Sinonime

• 2: breeze, gale, hurricane
• 3: assault

Cuvinte derivate

• barnstorm
• bestorm
• duststorm
• leafstorm
• sandstorm
• snowstorm
• stormlike
• stormtrooper
• stormy
• thunderstorm
• windstorm

Expresii

• storm in a tea-kettle

Verb

Conjugarea verbului to storm
Infinitiv	to storm
Prezent simplu pers. 3 sg.	storms
Trecut simplu	stormed
Participiu trecut	stormed
Participiu prezent	storming

1. a pleca (nervos), a se mișca repede

   She stormed out of the room.

2. a ataca, a asalta

   Troops stormed the complex.

Sinonime

• 2: assault

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

daneză

(dansk)

Etimologie

De nordică veche stormr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului storm
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	storm	stormen	storme	stormene
Genitiv	storms	stormens	stormes	stormenes

1. furtună, tempestă

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeza medie și veche storm < proto-germanică *sturmaz.

Pronunție

• AFI: /stɔrm/

Substantiv

Declinarea substantivului storm
m.	Singular	Plural
Substantiv	storm	stormen
Diminutiv	stormpje	stormpjes

1. furtună, tempestă

Sinonime

• noodweer

Antonime

• windstilte

Cuvinte derivate

• stormachtig
• stormvloed
• stormwind

Cuvinte apropiate

• stormen

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

De nordică veche stormr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului storm
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	storm	stormen	stormer	stormene
Genitiv	'	'	'	'

1. furtună, tempestă

   En kraftig storm er venta seinere i dag.

Cuvinte compuse

• snøstorm

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche stormber < de origine germanică.

Pronunție

• AFI: /stɔrm/

Substantiv

Declinarea substantivului storm
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	storm	stormen	stormar	stormarna
Genitiv	storms	stormens	stormars	stormarnas

1. furtună, tempestă
2. vânt de forța 10 pe scara Beaufort; vijelie

Sinonime

• 1: oväder

Cuvinte derivate

• storma

Cuvinte compuse

• snöstorm
• höststorm

Expresii

• lugnet förre stormen
• storm i ett vattenglas
• ta någon med storm

Referințe

• SAOB