strano

italiană

(italiano)

Etimologie

Din forma veche stranio, care provine din latină extraneus. Confer estraneo.

Pronunție

• AFI: /'strano/

Adjectiv

Declinarea adjectivului strano
	Singular	Plural
Masculin	strano	strani
Feminin	strana	strane

1. straniu, neobișnuit, ciudat, bizar

Sinonime

• bizzarro, curioso, insolito

Cuvinte derivate

• stranire

Cuvinte compuse

• tipo strano

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario