stria

română

Etimologie

Din franceză strier.

Pronunție

• AFI: /striˈa/

Verb

Conjugarea verbului stria
Infinitiv	a stria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	striez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să striază
Participiu	striat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a produce striații pe suprafața unui obiect.

Sinonime

• zimțui

Cuvinte derivate

• striare
• striat

Cuvinte apropiate

• striație, striațiune
• strie

Traduceri

a acoperi cu striuri

engleză: striate (English) franceză: strier (français)

italiană: striare (italiano)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină stria.

Pronunție

• AFI: /straɪə/

Substantiv

stria, pl. striae

1. strie; striu

Vezi și

• stripe

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină stria.

Pronunție

• AFI: /'stria/

Substantiv

stria f., strie pl.

1. (med.) strie
2. (arhit.) canelură, striație
3. (fiz.) striu

Cuvinte apropiate

• striare
• striato

Referințe

• Treccani.it

---

latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului stria
f.	Singular	Plural
Nominativ	stria	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. canelură, arătură, șanț, canal
2. adâncitură (a unei coloane)
3. cută dublă plată

Cuvinte derivate

• striō
• strix

Cuvinte apropiate

• striāta
• striātūra
• strix

---

sardă

(sardu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

stria f.

1. bufniță