struthio

Etimologie

Din greacă antică στρουθίων (strouthíōn); sau o formă scurtă pentru strūthiocamēlus, care provine din greacă antică στρουθιοκάμηλος (strouthiokámēlos) < compus din στρουθόs (strouthós, "vrabie") + κάμηλος (kámēlos, "cămilă").

Pronunție

AFI: /'struː.tʰi.oː/

Substantiv

Declinarea substantivului strūthiō
m.	Singular	Plural
Nominativ	strūthiō	strūthiōnēs
Genitiv	strūthiōnis	strūthiōnum
Dativ	strūthiōnī	strūthiōnibus
Acuzativ	strūthiōnem	strūthiōnēs
Ablativ	strūthiōne	strūthiōnibus
Vocativ	strūthiō	strūthiōnēs

struț

Sinonime

strūthiocamēlus

Cuvinte apropiate

strūtheus
strūthiocamēlinus
strūthiocamēlus

Referințe

Wiktionary

latină