sudui

română

Etimologie

Din maghiară szidni.

Pronunție

• AFI: /su.du'i/

Verb

Conjugarea verbului sudui
Infinitiv	a sudui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sudui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suduie
Participiu	suduit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) (pop.) a spune ocări la adresa cuiva; a înjura.
2. (v.tranz.) (înv. și reg.) a certa, a mustra, a dojeni.

Cuvinte derivate

• suduitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online