sufocare

română

Etimologie

Din a (se) sufoca.

Pronunție

• AFI: /su.fo'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sufocare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sufocare	sufocări
Articulat	sufocarea	sufocările
Genitiv-Dativ	sufocării	sufocărilor
Vocativ	sufocare	sufocărilor

1. acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online