sufoca
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : sufocă |
română
Etimologie
Din franceză suffoquer < latină suffocare.
Pronunție
- AFI: /su.foˈka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) sufoca | |
| Infinitiv | a (se) sufoca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) sufoc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sufoce |
| Participiu | sufocat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) (adesea fig.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sufoca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufoca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads