sultan

Vezi și : Sultan, sultán, sułtan

Wikipedia are un articol despre
sultan

română

Etimologie

Din turcă sultan.

Pronunție

• AFI: /sulˈtan/

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sultan	sultani
Articulat	sultanul	sultanii
Genitiv-Dativ	sultanului	sultanilor
Vocativ	sultanule	sultanilor

1. titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu.

Cuvinte derivate

• sultană
• sultănesc

Cuvinte compuse

• sultan-mezat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

• AFI: /ˈsultan/, /ˈsulˌtæˀn/

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanerne
Genitiv	sultans	sultanens	sultaners	sultanernes

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultanat

Vezi și

• emir
• sheik

Referințe

• Den Danske Ordbog
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză sultan, care provine din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”). Confer și soldan.

Pronunție

• AFI: /ˈsʌltən/

Substantiv

sultan, pl. sultans

1. (ist., pol.) sultan

   The ambassador organised a meeting with the sultan.

2. (joc de cărți) fel de solitaire
3. (zool.) rasă de găină originară din Turcia, crescută pentru motive ornamentale

Cuvinte derivate

• sultana
• sultanate

Vezi și

• sultana bird

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

• AFI: /syl.tɑ̃/

Substantiv

sultan m., sultans pl.

1. (ist., pol.) sultan

   Le sultan Mahmoud.

Cuvinte derivate

• sultanat
• sultane

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

malteză

(Malti)

Etimologie

Din arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

• AFI: /sʊlˈtɐːn/

Substantiv

sultan m., slaten pl.

1. (înv.; ist., pol.) rege

Cuvinte derivate

• saltna
• sultana

Referințe

• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular	Plural
Substantiv	sultan	sultans
Diminutiv	sultannetje	sultannetjes

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultana
• sultanaat
• sultane
• sultanshoen

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanene

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultanat

Referințe

• Wiktionary

---

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultanar	sultanane

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultanat

Referințe

• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanerna
Genitiv	sultans	sultanens	sultaners	sultanernas

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultana
• sultanat
• sultaninna
• sultanisk
• sultanism
• sultanskap

Vezi și

• emir

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

• AFI: /suɫˈtan/

Substantiv

sultan, pl. sultanlar

1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

• sultani
• sultanibuselik
• sultanihüzzam
• sultaniyegâh
• sultanküpesi
• sultanlık
• sultanoğlu

Cuvinte compuse

• çelebi sultan
• haseki sultan
• saplı sultan
• sultan böreği
• sultan camileri
• sultan kethüdası
• sultan tavuğu
• valide sultan

Expresii

• Mısır'daki sağır sultan bile duydu

Referințe

• Wiktionary
• Vikisözlük