suplini

română

Etimologie

Din italiană supplire (după plin).

Pronunție

• AFI: /su.pli'ni/

Verb

Conjugarea verbului suplini
Infinitiv	a suplini
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suplinesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suplinească
Participiu	suplinit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul.
2. (v.tranz.) a ține loc de ceva.
3. (v.tranz.) a adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă.

Cuvinte derivate

• suplinire
• suplinitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online