suplinitor

română

Etimologie

Din a suplini + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /su.pli.ni'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului suplinitor
	Singular	Plural
Masculin	suplinitor	suplinitori
Feminin	suplinitoare	suplinitoare
Neutru	suplinitor	suplinitoare

1. (adesea substantivat) care suplinește într-o funcție, într-o muncă.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului suplinitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suplinitor	suplinitori
Articulat	suplinitorul	suplinitorii
Genitiv-Dativ	suplinitorului	suplinitorilor
Vocativ	suplinitorule	suplinitorilor

1. cadru didactic care nu e titularizat.

Cuvinte derivate

• suplinitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online