supranume

română

Etimologie

Din supra- + nume (după franceză surnom).

Pronunție

• AFI: /su.pra'nu.me/

Substantiv

Declinarea substantivului supranume
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supranume	supranume
Articulat	supranumele	supranumele
Genitiv-Dativ	supranumelui	supranumelor
Vocativ	supranume	supranumelor

1. nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume.
2. poreclă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online