surpa

Vezi și : surpă

română

Etimologie

Din latină *subrupare (< rupes).

Pronunție

• AFI: /surˈpa/

Verb

Conjugarea verbului surpa
Infinitiv	a surpa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	surp
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să surpe
Participiu	surpat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) a se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
2. (v.tranz.) a doborî la pământ; a nimici, ruina.
3. (v.tranz.) (fig.) a răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; (p.ext.) a desființa, a nimici, a lichida.
4. (v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de hernie.

Cuvinte derivate

• surpare
• surpat
• surpăcios
• surpător
• surpătură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din surpa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru surpa.

Anagrame

• aspru
• răpus
• supăr

Referințe

• DEX '98 via DEX online