tabla

română

Etimologie

Din turcă tabla.

Pronunție

• AFI: /ta'bla/

Substantiv

Declinarea substantivului tabla
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tabla	tablale
Articulat	tablaua	tablalele
Genitiv-Dativ	tablalei	tablalelor
Vocativ	tabla	tablalelor

1. tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc.
2. (reg.) tavă de servit.

Cuvinte derivate

• tăblăluță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• balta
• batal

Referințe

• DEX '98 via DEX online