termination

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie terminacion < latină terminātiō.

Pronunție

• AFI: /ˌtɜrmə'neɪʃən/

Substantiv

termination, pl. terminations

1. terminare, sfârșit, sfârșire
2. concediere, disponibilizare
3. încheiere, concluzie, sfârșit
4. terminație, capăt, limită, extremitate
5. consecință, rezultat
6. (lingv.) desinență, terminație; (spec.) sufix
7. (med.) avort provocat
8. (fam.) ucidere, eliminare

   The termination of the target will be carried out by an assasin.

Sinonime

• 1: concluding, ending, finishing, stoping, terminating
• 3: close, conclusion, end, finale, finish, stop
• 4: border, edge, end, limit, lip, rim, tip
• 5: consequence, outcome, result, upshot
• 6: abortion, induced abortion

Cuvinte derivate

• extermination
• terminative

Cuvinte compuse

• terminative case

Cuvinte apropiate

• terminate

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary