tonic

română

Etimologie

Din franceză tonique, italiană tonico.

Pronunție

• AFI: /'to.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tonic
	Singular	Plural
Masculin	tonic	tonici
Feminin	tonică	tonice
Neutru	tonic	tonice

1. (despre vocale sau silabe) care poartă accentul, pe care cade accentul.
2. care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.

Cuvinte compuse

• accent tonic

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tonic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tonic	tonice
Articulat	tonicul	tonicele
Genitiv-Dativ	tonicului	tonicelor
Vocativ	tonicule	tonicelor

1. substanță, medicament care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.

Cuvinte derivate

• tonică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conți
• ciont

Referințe

• DEX '98 via DEX online