traccia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul tracciare.

Pronunție

• AFI: /'trattʃa/

Substantiv

traccia f., tracce pl.

1. trasă, urmă, semn
2. vestigiu, rămășiță, rest
3. indiciu, semn
4. schiță, contur, desen, plan
5. (despre edificii) canelură, conductă

Sinonime

• 1: impronta, orma, segno
• 2: vestigio
• 3: accenno
• 4: schema, abbozzo, tracciato

Cuvinte derivate

• sottotraccia

Cuvinte apropiate

• tracciamento
• tracciare
• tracciato

Etimologie

Din tracciare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru tracciare.

   • română: (el/ea) trasează

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru tracciare.

   • română: trasează

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario