tuna

română

Etimologie

Din latină tonare.

Pronunție

• AFI: /tu'na/

Verb

Conjugarea verbului tuna
Infinitiv	a tuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tune
Participiu	tunat
Conjugare	I

1. (v.intranz. impers.) a se produce un tunet; a se auzi tunetul.

   Plouă, fulgeră și tună.

2. (v.tranz. impers.) (reg.; în imprecații) a lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.
3. (v.intranz.) (la pers. 3) a vui, a bubui.
4. (despre glas, cuvinte) a răsuna puternic
5. (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
6. (v.intranz.) (înv.) a trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

Sinonime

• 1: (Ban.) durăi, urla
• 2: trăsni
• 3: bubui

Cuvinte derivate

• tun
• tunător
• tunet

Expresii

• A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal

Traduceri

a se produce un tunet

bretonă: ober kurun (brezhoneg), taranal /taraniñ (brezhoneg) catalană: tronar (català) cehă: hřmít (čeština) daneză: tordne (dansk) engleză: thunder (English) esperanto: tondri (Esperanto) finlandeză: ukkostaa (suomi), jyristä (suomi), pauhata (suomi) franceză: tonner (français) germană: donnern (Deutsch) interlingua: tonar (interlingua) italiană: tuonare (italiano) japoneză: 轟音を立てる (gō'on wo tateru) (日本語)

latină: tonare (Latina) norvegiană: tordne (norsk) neerlandeză: donderen (Nederlands) poloneză: grzmieć (polski), zagrzmieć (polski) portugheză: trovoar (português), trovejar (português) rusă: греметь (gr'em'ét’) (русский), грохотать (groχotát’) (русский) slovenă: grmeti (slovenščina) spaniolă: tronar (español) suedeză: dundra (svenska), dåna (svenska) thailandeză: สายฟ้าฟาด (săaifáa fâat) (ไทย) turcă: gümbürdemek (Türkçe), gürlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

1. Din spaniolă atún < latină thunnus. Origine greacă.
2. Din spaniolă. Provine din limba taino.

Pronunție

• AFI: /ˈtunə/
• AFI: /ˈtyunə/

Substantiv

tuna, (pl. tuna sau tunas)

1. ton
2. varietate de cactus, care produce fructe țepoase

Sinonime

• 1: tuna fish

Referințe

• Dictionary.com