ultimo

Vezi și : ultimó, ultimò, último, ùltimo

română

Etimologie

Din latină ultimō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

1. (livr. și fam.) în ultimul rând; în ultimă instanță.

Cuvinte apropiate

• ultim
• ultima
• ultimat
• ultimativ
• ultimatum
• ultimogenitură

Traduceri

în ultimul rând

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) vltimo

Etimologie

Din latină ultimō < din ultimō diē sau ultimō mēnse < ultimus.

Pronunție

• AFI: /'ʌltəˌmoʊ/

Adjectiv

ultimo, (necomparabil)

1. (ieșit din uz) pe ultima zi a lunii

Adverb

ultimo, (necomparabil)

1. de luna trecută

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ultimus.

Pronunție

• AFI: /'ultimo/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ultimo
	Singular	Plural
Masculin	ultimo	ultimi
Feminin	ultima	ultime

1. ultim

   L'ultimo giorno della settimana.

2. recent, nou, proaspăt

Sinonime

• 1: finale, estremo, ulteriore

Antonime

• 1: primo, nuovo, recente

Cuvinte derivate

• ultimamente
• ultimare
• ultimativo
• ultimissima
• ultimogenito

Locuțiuni

• da ultimo

Expresii

• fino all'ultimo
• negli ultimi tempi

Vezi și

• oltre

Substantiv

ultimo m., ultimi pl.

1. ultimul

Cuvinte derivate

• ultima

Etimologie

Din ultimare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru ultimare.

   • română: (eu) termin, finalizez

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ultimus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

ultimō

1. forma de masculin singular la dativ pentru ultimus.
2. forma de neutru singular la dativ pentru ultimus.
3. forma de masculin singular la ablativ pentru ultimus.
4. forma de neutru singular la ablativ pentru ultimus.