unifica

română

Etimologie

Din franceză unifier, italiană < latină unificare.

Pronunție

• AFI: /u.ni.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului unifica
Infinitiv	a unifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	unific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să unifice
Participiu	unificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni.
2. (v.tranz.) a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar.

   A unifica ortografia.

Cuvinte derivate

• reunifica
• unificare
• unificator

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online