universal

română

Etimologie

Din franceză universel < latină universalis.

Pronunție

• AFI: /u.ni.ver'sal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului universal
	Singular	Plural
Masculin	universal	universali
Feminin	universală	universale
Neutru	universal	universale

1. care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc.
2. (adverbial)

   Universal valabil

3. (substantivat, n.)

   Există o unitate dialectică între universal și particular

4. mondial.
5. care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru.
6. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.
7. (despre unelte, instrumente, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații.

Cuvinte compuse

• judecată universală
• legatar universal

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului universal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	universal	universale
Articulat	universalul	universalele
Genitiv-Dativ	universalului	universalelor
Vocativ	universalule	universalelor

1. mandrină de strung.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online