uricar

română

Etimologie

Din uric + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /u.ri'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului uricar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uricar	uricari
Articulat	uricarul	uricarii
Genitiv-Dativ	uricarului	uricarilor
Vocativ	uricarule	uricarilor

1. persoană însărcinată să redacteze urice în cancelariile domnești; logofăt, pisar.
2. colecție de documente vechi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuri
• caruri
• ciurar
• curări

Referințe

• DEX '98 via DEX online