urlet

română

Etimologie

Din a urla + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /'ur.let/

Substantiv

Declinarea substantivului urlet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urlet	urlete
Articulat	urletul	urletele
Genitiv-Dativ	urletului	urletelor
Vocativ	urletule	urletelor

1. strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale.
2. vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt.
3. plâns cu hohote, violent și zgomotos.
4. executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz).
5. (fig.) clocot, freamăt.
6. zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online