vado

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din andare.

Pronunție

• AFI: /ˈvado/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru andare.

Sinonime

• vo

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *wadʰ-, *wedʰ-.

Pronunție

• AFI: /ˈwaː.doː/

Verb

vādō (infinitivul prezent vādere, perfectul activ vāsī)

1. a merge

   Vade mecum.

Etimologie

Din vadum.

Pronunție

• AFI: /ˈwa.doː/

Verb

vādō (infinitivul prezent vadāre, perfectul activ vadāvī, supinul vadātum)

1. a merge cu greu

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină vadus < vadum.

Pronunție

• AFI: /'ba.ðo/

Substantiv

vado m., vados pl.

1. vad

Cuvinte derivate

• vadeable, vadoso
• vadear
• vadeador