valet

Vezi și : válet

română

Etimologie

Din franceză valet.

Pronunție

• AFI: /va'let/

Substantiv

Declinarea substantivului valet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	valet	valeți
Articulat	valetul	valeții
Genitiv-Dativ	valetului	valeților
Vocativ	valetule	valeților

1. servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu.
2. fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză medie valet < latină medie vallettus

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈvæleɪ/, /ˈvælɪt/
• (SUA) AFI: /ˈvæleɪ/, /væˈleɪ/

Substantiv

valet, pl. valets

1. valet, fecior, lacheu
2. valet, servitor
3. (sport; wrestling profesional) luptătoare care acționează fie ca administratoare, fie ca însoțitoare personală, adesea folosită pentru a atrage membrii de sex masculin ai publicului
4. (spec.) însoțitoare, șaperon
5. (spec.) persoană angajată să parcheze mașini

   I asked the valet to bring me my car.

6. (spec.) suport de haine
7. (spec.) gen de băț cu vârf de fier

Sinonime

• 1: (înv.) butler, gentleman's gentleman

Cuvinte compuse

• valet de chambre
• valet parking

Verb

Conjugarea verbului to valet
Infinitiv	to valet
Prezent simplu pers. 3 sg.	valets
Trecut simplu	valeted
Participiu trecut	valeted
Participiu prezent	valeting

1. a servi (pe cineva) ca valet
2. (mai ales în Anglia și Irlanda) a îngriji o mașină
3. (mai ales în SUA) a lăsa mașina cu persoana care parchează mașini

Sinonime

• 1: serve

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary