vanagloria

italiană

(italiano)

Etimologie

Din locuțiunea latină vana gloria.

Pronunție

• AFI: /vana'glɔrja/

Substantiv

vanagloria f., vanaglorie pl.

1. fanfaronadă, lăudăroșenie, îngâmfare

   Hai peccato di vanagloria.

Sinonime

• vanità, boria, fatuità, megalomania, burbanza, iattanza, millanteria

Cuvinte derivate

• vanagloriarsi
• vanaglorioso

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din vanagloriarsi.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru vanagloriarsi.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru vanagloriarsi.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din locuțiunea latină vana gloria.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

vanagloria f., vanaglorias pl.

1. fanfaronadă, lăudăroșenie, îngâmfare

Cuvinte derivate

• vanagloriar