vanity

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie vanite, prin franceza veche < latină vānitās.

Pronunție

• AFI: /'væ.nɪ.ti/

Substantiv

vanity, pl. vanities

1. futilitate, inutilitate, frivolitate
2. vanitate, înfumurare, orgoliu, trufie, îngâmfare

   Not being chosen to the team was a blow to his vanity.

3. (spec.) măsuță de toaletă
4. vid, spațiu neocupat

Sinonime

• 2: conceit, egotism, narcissism, pride
• 4: emptiness

Cuvinte compuse

• vanity case
• vanity mirror

Cuvinte apropiate

• vain

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary