verres

Vezi și : vèrres

franceză

(français)

Etimologie

Din verre.

Pronunție

• AFI: /vɛʁ/

Substantiv

1. forma de plural pentru verre.

Omofone

• vair
• ver, vers
• vert

Etimologie

Din verrer.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru verrer.
2. forma de persoana a II-a singular la subjonctiv prezent pentru verrer.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-italică *wersēn, care provine din proto-indo-europeană *wers-, *wr̥s- („mascul”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ˈwer.reːs/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ˈver.res/

Substantiv

Declinarea substantivului verrēs
m.	Singular	Plural
Nominativ	verrēs	verrēs
Genitiv	verris	verrium
Dativ	verrī	verribus
Acuzativ	verrem	verrēs, verrīs
Ablativ	verre	verribus
Vocativ	verrēs	verrēs

1. (zool.) vier, porc-mistreț

Cuvinte derivate

• verrīnus

Cuvinte apropiate

• verrūca

Descendenți

• asturian: bracu
• francez: verrat
• friuliană: viru
• italiană: verro
• normandă: véthot
• portugheză: barrão, varrão
• română: vier
• retoromană: ver, verr, vier
• sardă: berre, berri, erri, erre, verre
• siciliană: verru
• spaniolă: verraco

Referințe

• Wiktionary