vireo

Vezi și : Vireo

latină

(Latina)

Etimologie

Confer virēre.

Pronunție

• AFI: /'wi.re.oː/

Verb

vireō (infinitivul prezent virēre, perfectul activ viruī)

1. a înverzi; a germina, a înmuguri
2. a înflori; a prospera

Cuvinte apropiate

• viridō

Substantiv

Declinarea substantivului vireō
m.	Singular	Plural
Nominativ	vireō	vireōnēs
Genitiv	vireōnis	vireōnum
Dativ	vireōnī	vireōnibus
Acuzativ	vireōnem	vireōnēs
Ablativ	vireōne	vireōnibus
Vocativ	vireō	vireōnēs

1. gen de pasăre, probabil florintele

Referințe

• Wiktionary