vociare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din voce.

Pronunție

• AFI: /vo'ʧare/

Verb

1. a vocifera, a striga, a țipa, a urla
2. a (se) certa, a (se) încăiera

Sinonime

• 1: gridare, urlare

Cuvinte derivate

• vociante
• vocio

Cuvinte apropiate

• voce

Substantiv

vociare m., vociari pl.

1. strigăt, vociferare

Referințe

• Treccani.it