whale

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie whale, care provine din engleza veche hwæl („balenă”) < proto-germanică *hwalaz.

Înrudit cu germană Wal, germana de jos Waal, daneză hval suedeză val.

Confer și neerlandeză walvis, friziană (de vest) walfisk și germana de jos Waalfisch.

Pronunție

• AFI: /weɪl/

Substantiv

whale, pl. whales

1. (zool.) balenă
2. (fig.) ceva sau cineva foarte mare; balenă, grăsan
3. (la jocuri de noroc) tip cu bani

Cuvinte derivate

• narwhal
• whaler
• whalefish
• whalelore
• whaling

Cuvinte compuse

• blue whale
• fin whale
• humpback whale
• killer whale
• pilot whale
• sperm whale
• whale catfish
• whale fall
• whale shark
• whale watching

Omofone

• wail

Expresii

• have a whale of a time

Vezi și

• baleen
• cachalot
• cetacean
• cete
• gam
• orca
• pod
• rorqual

Verb

Conjugarea verbului to whale
Infinitiv	to whale
Prezent simplu pers. 3 sg.	whales
Trecut simplu	whaled
Participiu trecut	whaled
Participiu prezent	whaling

1. a vâna balene

Anagrame

• wheal

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary