wrath

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie wraththe, care provine din engleza veche wrǣþþo, wrǣþþu ("urgie, mânie") < compus din wrāþ ("înfuriat") + -þo, -þu. Confer wroth.

Pronunție

• AFI: /ræθ/
• AFI: /rɑθ/
• AFI: /rɔθ/ (Anglia)

Substantiv

wrath, pl. wraths

1. furie, mânie, urgie

   Homer relates an episode in the Trojan War that reveals the tragic consequences of the wrath of Achilles.

2. pedeapsă

Sinonime

• 1: fury, ire

Cuvinte derivate

• wrathful

Expresii

• grapes of wrath

Adjectiv

wrath (comp. more wrath, sup. most wrath)

1. (rar) furios, plin de urgie

Sinonime

• wrathful

Referințe

• Dictionary.com