Țara Românească
stat (fost principat) și regiune istorică pe teritoriul României / From Wikipedia, the free encyclopedia
Țara Românească sau Rumânească, cunoscută istoric și ca Ungro-Vlahia (Zemli Ungrovlahiskoi în actele slavone), iar în limbile străine Valahia (în germană Walachei, în engleză Wallachia, în franceză Valachie[lower-alpha 1]) este un stat apărut în Evul Mediu, al cărui teritoriu a fost inițial limitat în nord de Munții Carpați și de o linie pornind din Munții Vrancei până la răsărit de cetatea Chilia inclusiv (mai târziu de râurile Milcov, Putna și Siret), în sud de Dunăre de la Turnu-Severin până la Silistra inclusiv, iar la est de Marea Neagră (mai târziu de Dunăre și de limitele raialei Ibrahilei sau Proilavonului, adică Brăilei). Locuitorii săi foloseau endonimul de „rumâni”, exonimele uzuale utilizate până în epoca modernă fiind „vlahi” sau mai savant și recent „valahi”. Moldovenii îi numeau „munteni”.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Țara Românească | |||||
Цара Рꙋмѫнѣскъ Țara Rumânească | |||||
| |||||
| |||||
Harta Țării Românești în jurul anilor 1390 | |||||
Principatul Țării Românești în 1812 | |||||
Capitală | Câmpulung, Curtea de Argeș, Târgoviște, București | ||||
---|---|---|---|---|---|
Limbă | Limba slavonă (de jure) Limba română (de facto) Limba greacă (la oraș în perioada fanariotă) | ||||
Religie | creștinism ortodox[*] | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | monarhie electivă | ||||
Domn | |||||
- 1310 – 1352 | Basarab I (primul) | ||||
- 1859 - 1862 | Alexandru Ioan Cuza (ultimul) | ||||
Istorie | |||||
începutul domniei lui Basarab I | 1330 | ||||
dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza | 1859 | ||||
În prezent parte din | |||||
România | |||||
Modifică date / text |
În zilele noastre, denumirea se referă exclusiv la zona geografică din sudul României moderne, dintre Dunăre, Carpați și râurile Milcov, Putna și Siret.
Țara Românească a existat între secolele al XIV-lea și secolul al XIX-lea timp de mai bine de 500 de ani, ea începându-și existența ca stat independent odată cu Bătălia de la Posada în jur de 10 noiembrie 1330, și încheindu-și existența ca stat (devenit autonom dar tributar Imperiului Otoman) la data de , când, după trei ani de uniune personală cu Moldova, s-a unit cu această țară pentru a forma bazele României moderne.