Friedrich Nietzsche
filòsufu e filòlugu tudiscu From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Fidiricu Gugghiermu Nietzsche (Tudiscu: Friedrich Wilhelm; Röcken, 15 di uttùviru 1844 - Weimar 25 di austu 1900) fu nu filòsufu, criticu curturali, musicista, pueta e filòlugu tudiscu, lu sò travagghiu appi na granni nfluenza ntâ filòsufia di oi.[1][2][3][4][5] Accumminzau comu filòlugu classicu, fu lu cchiù giùvini chi mai appi la cattidra di Filoluggìa Classica nta l'Univirsitati di Basilea, ntô 1869 quannu iddu aveva 24 anni.[6] Nietzsche lassau ntô 1879 pi prubblemi di saluti chi tinni pi la majuri parti dâ sò vita; finìu casi tuttu lu cori dâ sò opira ntî deci anni siquenti.[7] Ntô 1889, a 44 anni, cullassau e doppu zò appi na cumpleta pirduta dî sò facurtà dâ capu. Campau l'anni ristanti ntâ cura di la matri finu â sò morti ntô 1897 e doppu câ sò soru Elisabbetta Förster-Nietzsche. Nietzsche murìu ntô 1900.[8]

Ntî l'òpri di Nietzsche avemu pulemica filosòfica, puisìa, critica curturali e narrativa, accumpagnati cu citazzioni e irunìa.[9] Ntî principali banni di la sò filusufìa tinemu la sò critica radicali di la virità, cu lu pruspittivismu; na critica genialòggica di la riliggiuni e la morali cristiana e quinni la tiurìa di la morali patruni-schiavu;[10][11] lu diri di sì estèticu a l'esistenza cuntru la "morti di Diu" e la granni crisi dû nichilismu;[10] l'idea di forzi apollinìi e dionisiachi; e capiri l'èssiri umanu comu nu nzemi di vogghi una cuntru l'autra, quisti chiamati vogghia di putiri.[12] Iddu è puru lu nvinturi di idee nfluenti comu lu Superomu e l'Eternu ritornu.[13][14] Ntî li sò urtimi òpri, addivintau sempri di cchiù aggitatu supra li capacitati criativi di l'indivìduu, dì vinciri norma morali e curturali, pì criari novi valuri e pâ saluti estetica.[15] Ntû corpus di la sò opra parrau di nu granni nzemi d'argumenti, comu l'arti, la filologgìa, la storia, la riliggiuni, la traggèdia, la curtura, la scienza, e fu nfluenzatu ntî primi tempi di pirsunaggi comu lu filòsufu Arturu Schopenhauer,[16] u musicista Riccardu Wagner,[16] e lu scritturi Giuvanni Wolfgang von Goethe.[16]
Doppu sâ morti, sò soru Elisabbetta addivintau a patruna e editura di li manuscritti di Nietzsche. Idda canciau li sò manoscritti chi n'eranu ancora stati pubblicati, accusì ca putissiru serviri pâ sò idiologgìa nazziunalistica tudisca, spissu cuntraddicennu e livannu li pinsieri d'iddu, pirchì eranu chiaramenti cuntru l'antisimitismu e lu nazziunalismu. Grazzi a li virsioni di idda, l'òpra di Nietzsche fu missa nzemi ô Nazzismu e lu Fascismu;[17] studiusi di lu ventèsimu seculu foru cuntru quisti assuciazzioni, e novi edizzioni curriggiuti foru n picca tempu dispunibbili. Lu pensieru di Nietzsche appi novu successu ntî l'anni sissanta, e li sò idee hannu di allura avutu na granni diffusioni ntra li filòsufi di dui secoli. Particularmenti ntî scoli di la filosufìa continentali, comu l'esistenzialismu, lu postmudernismu e lu poststrutturalismu, ma puru nta l'arte, la psicoluggìa, la pulìtica e a curtura populari.[18][19][15][20][21]
Remove ads
Vita
Giuvintù (1844-1869)

Nascìu lu 15 uttùviru di lu 1844, criscìu ntû paisi di Röcken (ora parti di Lützen) vicinu Lipsia, ntâ Pruvincia dâ Sassonia, Regnu di Prussia. Pigghìau lu nomu di Fidiricu Gugghiermu IV di Prussia, pirchì faceva 49 anni ntî lu jornu di la nàscita di Nietzsche (Nietzsche doppu livirà lu sò secunnu nomu Gugghiermu).[22] Li ginituri di Nietzsche, Carru Luduvicu Nietzsche (1813-1849), nu prèviti luteranu e prufissuri; e Francisca Nietzsche (prima di maritarsi Oehler) (1826-1897), appiru lu matrimoniu ntû 1843, l'annu prima di la nàscita di lu sò figghiu. Appiru dui àutri figghi: na fìmmina, Elisabbetta Förster-Nietzsche, nasciuta ntû 1846; e nu secunnu màsculu, Luduvicu Giuseppi, nasciutu ntû 1848. Lu patri di Nietzsche murìu pi na malatìa dû ciriveddu lu 1849; Luduvicu Giuseppi murìu sei misi doppu a dui anni.[23] La famigghia vissi 'n seguitu a Naumburg, unni camparu cu la nanna di la matri e li dù sori nun maritati dû patri. Doppu la morti di la nanna di Nietzsche ntû 1856, la famigghia campau ntî la casa d'iddi, ora Nietzsche-Haus, nu museu e nu centru di studi supra a Nietzsche.
Nietzsche studiau prima nta na scola pi carusi e doppu nta na scola privata, unni addivintau amicu cu Gustavu Krug e Gugghiermu Pinder, tutti e tri di famigghi assai rispittati. Documenti accademici di una dî scoli unni Nietzsche studiau, dìcunu chi iddu era assai bravu ntâ tiuluggìa dû Cristianèsimu[24]
Lu 1854, accumminzau a studiari ntû Domgymnasium in Naumburg. Pirchì lu sò patri travagghiau pi lu statu (comu prèviti) a chidda ora orfanu Nietzsche fu data la pussibbilitati di studiari a Schulpforta, arricanusciutu ntirnazziunalmenti (la tiurìa chi Nietzsche fu misu ddà pi la sò cumpitenza accademica, fu dimustrata sbagghiata: li sò voti nun eranu vicini a li cchiù àuti dâ classi.[25]
Prufissuri a Basilea (1869-1878)
Filòsufu nnipinnenti (1879-1888)
Malatìa dâ capu e morti (1889-1900)
Citatinanza, nazziunalitati e etnia
Relazioni e sessualitati
Musicista
Remove ads
Filòsufia
Apolliniu e Dionisiacu
Pruspittivismu
La "rivota dî schiavi" ntâ morali
Morti di Diu e nichilismu
Vogghia di putiri
Eternu ritornu
Superomu
Critica dâ curtura di massa
Littura e nfluenza
Nu filòlugu pì prufissioni, Nietzsche tinni na canoscenza cumpleta dâ Filusufìa Greca. Studiau Kant, Platuni, Mill, Schopenhauer e Spir,[26] chi addivintirannu li principali nimici ntâ sò filusufìa, e doppu Baruch Spinoza, chi iddu videva comu sò "precursori" ntî assai banni[27] ma comu na pirsunificazzioni di l'"idiali dì monaci" ntî autri. Comunqui, Nietzsche parrava di Kant comu di nu "fanaticu morali", Platuni comu "noiosu", Mill nu "caputosta", e di Spinoza, dissi: "Quanta timidizza e dibbulizza quista mascara di nu malatu priggiuneru tradisci?"[28] Nta na banna simili scrissi di George Eliot.[29]
Lu capiri e redità
Òpri
- La Nàscita dâ Traggèdia (1872)
- Sâ Virità e li Buggìi nta nu sensu noni morali (1873)
- Filusufìa nta l'Ebbìca Traggìca dî Greci (1873)
- Pinzeri fora dû tempu (1876)
- Umanu, troppu umanu (1878)
- L'Arba (1881)
- La Scienza Giojusa (1882)
- Accussì parrau Zaraustra (1883)
- Doppu lu Beni e lu Mali (1886)
- Sâ Storia dâ Morali (1887)
- Lu casu di Wagner (1888)
- Cripùsculu di l'Idoli (1888)
- L'Anticristu (1888)
- Ecce Homo (1888)
- Nietzsche contra Wagner (1888)
- La Vogghia di Putiri
Remove ads
Talìa puru
- Max Stirner
- Nichilismu esistenziali
Rifirenzi
Liami di fora
Pi sapiri chiossai
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads