Anii pierduți ai lui Isus
From Wikipedia, the free encyclopedia
Anii neștiuți ai lui Isus (anii secreți,[1] anii tăcuți, anii pierduți sau anii lipsă) se referă în general la perioada vieții lui Iisus dintre copilăria sa și începutul misiunii sale publice, perioadă care nu este descrisă în Noul Testament.
Conceptul „anii pierduți ai lui Isus”[2] este întâlnit de obicei în literatura ezoterică (unde se referă uneori și la posibilele sale activități de după răstignire), dar nu este frecvent utilizat în literatura științifică, deoarece se presupune că Isus a lucrat probabil ca tâmplar în Galileea, cel puțin o dată cu Iosif, de la vârsta de 12 până la 29 de ani. [3][4]
În perioada medievală târzie, au apărut legende arthuriene care au afirmat că tânărul Isus a fost în Marea Britanie.[5][6] În secolele XIX și XX au început să apară teorii că între 12 și 29 de ani Isus a vizitat India sau a studiat cu esenienii din deșertul Iudeii.[4] Cercetătorii creștini moderni au respins în general aceste teorii și susțin că nu se știe nimic despre această perioadă de timp din viața lui Isus.[7][8][9]
Folosirea „anilor pierduți” în „Teoria leșinului”, sugerează că Isus a supraviețuit răstignirii sale și și-a continuat viața, în loc de ceea ce s-a afirmat în Noul Testament că s-a înălțat în Rai cu doi îngeri.[10] Această idee împreună cu opinia conexă că a evitat cu totul răstignirea, au dat naștere la mai multe speculații cu privire la ceea ce i s-a întâmplat în presupușii ani rămași din viața sa, dar nici aceste idei nu sunt acceptate de către cercetătorii mainstream.