colmata

French

Pronunciation

• IPA^(key): /kɔl.ma.ta/

Verb

colmata

1. third-person singular past historic of colmater

Italian

Participle

colmata f sg

1. feminine singular of colmato

Anagrams

• calmato, clamato

Portuguese

Verb

colmata

1. inflection of colmatar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French colmater.

Verb

a colmata (third-person singular present colmatează, past participle colmatat) 1st conjugation

1. to plug a hole

Conjugation

    conjugation of colmata (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a colmata
gerund			colmatând
past participle			colmatat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	colmatez	colmatezi	colmatează	colmatăm	colmatați	colmatează
	imperfect	colmatam	colmatai	colmata	colmatam	colmatați	colmatau
	simple perfect	colmatai	colmatași	colmată	colmatarăm	colmatarăți	colmatară
	pluperfect	colmatasem	colmataseși	colmatase	colmataserăm	colmataserăți	colmataseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să colmatez	să colmatezi	să colmateze	să colmatăm	să colmatați	să colmateze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		colmatează			colmatați
	negative		nu colmata			nu colmatați

References

• colmata in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

colmata

1. inflection of colmatar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative