dojeni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic догънати (dogŭnati), from гънати (gŭnati), from Proto-Slavic *gъnati. Cognates include Bulgarian догоня (dogonja), Russian догонять (dogonjatʹ, “to chase, to catch up”).

Verb

a dojeni (third-person singular present dojenește, past participle dojenit) 4th conjugation

1. to scold, to rebuke

Conjugation

    conjugation of dojeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dojeni
gerund			dojenind
past participle			dojenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dojenesc	dojenești	dojenește	dojenim	dojeniți	dojenesc
	imperfect	dojeneam	dojeneai	dojenea	dojeneam	dojeneați	dojeneau
	simple perfect	dojenii	dojeniși	dojeni	dojenirăm	dojenirăți	dojeniră
	pluperfect	dojenisem	dojeniseși	dojenise	dojeniserăm	dojeniserăți	dojeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dojenesc	să dojenești	să dojenească	să dojenim	să dojeniți	să dojenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dojenește			dojeniți
	negative		nu dojeni			nu dojeniți