dojenit

Romanian

Etymology

Past participle of dojeni.

Adjective

dojenit m or n (feminine singular dojenită, masculine plural dojeniți, feminine/neuter plural dojenite)

1. scolded

Declension

Declension of dojenit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	dojenit		dojenită		dojeniți	dojenite
	definite	dojenitul		dojenita		dojeniții	dojenitele
genitive- dative	indefinite	dojenit		dojenite		dojeniți	dojenite
	definite	dojenitului		dojenitei		dojeniților	dojenitelor

Verb

dojenit (past participle of dojeni)

1. past participle of dojeni

References

• dojenit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN