mistui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian emészteni.

Verb

a mistui (third-person singular present mistuie, past participle mistuit) 4th conjugation

1. to consume

Conjugation

    conjugation of mistui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a mistui
gerund			mistuind
past participle			mistuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mistui	mistui	mistuie	mistuim	mistuiți	mistuie
	imperfect	mistuiam	mistuiai	mistuia	mistuiam	mistuiați	mistuiau
	simple perfect	mistuii	mistuiși	mistui	mistuirăm	mistuirăți	mistuiră
	pluperfect	mistuisem	mistuiseși	mistuise	mistuiserăm	mistuiserăți	mistuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mistui	să mistui	să mistuie	să mistuim	să mistuiți	să mistuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mistuie			mistuiți
	negative		nu mistui			nu mistuiți