mistuit

Romanian

Etymology

Past participle of mistui.

Adjective

mistuit m or n (feminine singular mistuită, masculine plural mistuiți, feminine/neuter plural mistuite)

1. consumed by fire

Declension

Declension of mistuit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	mistuit		mistuită		mistuiți	mistuite
	definite	mistuitul		mistuita		mistuiții	mistuitele
genitive- dative	indefinite	mistuit		mistuite		mistuiți	mistuite
	definite	mistuitului		mistuitei		mistuiților	mistuitelor

Verb

mistuit (past participle of mistui)

1. past participle of mistui

References

• mistuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN