mitifica

See also: mitificá

Romanian

Etymology

Borrowed from French mythifier. Equivalent to mit +‎ -ifica.

Pronunciation

• IPA^(key): /mi.ti.fiˈka/

Verb

a mitifica (third-person singular present mitifică, past participle mitificat, third-person subjunctive mitifice) 1st conjugation

1. to mythify

Conjugation

    conjugation of mitifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a mitifica
gerund			mitificând
past participle			mitificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mitific	mitifici	mitifică	mitificăm	mitificați	mitifică
	imperfect	mitificam	mitificai	mitifica	mitificam	mitificați	mitificau
	simple perfect	mitificai	mitificași	mitifică	mitificarăm	mitificarăți	mitificară
	pluperfect	mitificasem	mitificaseși	mitificase	mitificaserăm	mitificaserăți	mitificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mitific	să mitifici	să mitifice	să mitificăm	să mitificați	să mitifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mitifică			mitificați
	negative		nu mitifica			nu mitificați

Further reading

• “mitifica”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025

Spanish

Verb

mitifica

1. inflection of mitificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative