schingiui

Romanian

Etymology

From schingi +‎ -ui.

Verb

a schingiui (third-person singular present schingiuește, past participle schingiuit) 4th conjugation

1. to torture

Conjugation

    conjugation of schingiui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a schingiui
gerund			schingiuind
past participle			schingiuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	schingiuiesc	schingiuiești	schingiuiește	schingiuim	schingiuiți	schingiuiesc
	imperfect	schingiuiam	schingiuiai	schingiuia	schingiuiam	schingiuiați	schingiuiau
	simple perfect	schingiuii	schingiuiși	schingiui	schingiuirăm	schingiuirăți	schingiuiră
	pluperfect	schingiuisem	schingiuiseși	schingiuise	schingiuiserăm	schingiuiserăți	schingiuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să schingiuiesc	să schingiuiești	să schingiuiască	să schingiuim	să schingiuiți	să schingiuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		schingiuiește			schingiuiți
	negative		nu schingiui			nu schingiuiți