imprima

 Entradas similares:  imprimá, imprimă

Español

imprima
pronunciación (AFI)	[ĩmˈpɾima]
silabación	im-pri-ma
acentuación	llana
longitud silábica	trisílaba
rima	i.ma

Forma verbal

1

Tercera persona del singular (él, ella, ello; usted, 2.ª persona) del presente de indicativo de imprimar.

2

Segunda persona del singular (tú) del imperativo afirmativo de imprimar.

• Uso: para el negativo se emplea el presente del subjuntivo: «no imprimes».

3

Primera persona del singular (yo) del presente de subjuntivo de imprimir.

4

Tercera persona del singular (él, ella, ello; usted, 2.ª persona) del presente de subjuntivo de imprimir.

5

Segunda persona del singular (usted) del imperativo de imprimir.

Francés

imprima
pronunciación (AFI)	[ɛ̃.pʁi.ma]

Forma verbal

1

Tercera persona del singular del pretérito de indicativo de imprimer.

Italiano

imprima
pronunciación (AFI)	/imˈpɾi.ma/
silabación	im-pri-ma
acentuación	llana
longitud silábica	trisílaba
rima	i.ma

Forma verbal

1

Primera persona del singular del presente de subjuntivo de imprimer.

2

Segunda persona del singular del presente de subjuntivo de imprimer.

3

Tercera persona del singular del presente de subjuntivo de imprimer.

4

Tercera persona del singular del imperativo afirmativo de imprimer.

Portugués

imprima
pronunciación	falta agregar

Forma verbal

1

Primera persona del singular del presente de subjuntivo de imprimir.

2

Tercera persona del singular del presente de subjuntivo de imprimir.

3

Tercera persona del singular del imperativo afirmativo de imprimir.

Rumano

imprima
pronunciación (AFI)	[im.priˈma]

Etimología

Del francés imprimer,^[1] del francés medio imprimer, del latín imprimere, de im- y premere, del protoindoeuropeo *per- ('golpear').

Verbo transitivo

1

Imprimir.

• Sinónimos: impulsiona, întipări, înregistra, publica, săpa, se întipări, tipări.

Conjugación

Flexión de imprima primera conjugación, regular

Formas no personales
Simples	Infinitivo	Largo	imprimare
	Gerundio	Presente	imprimând
	Participio	Pasado	imprimat
Compuestas	Infinitivo	Presente	a imprima
		Pasado	a fi imprimat
número:		singular			plural
persona:		primera	segunda	tercera	primera	segunda	tercera
Modo indicativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		imprim	imprimi	imprimă	imprimăm	imprimați	imprimă
Pretérito imperfecto  o  Copretérito		imprimam	imprimai	imprima	imprimam	imprimați	imprimau
Pretérito indefinido  o  Pretérito		imprimai	imprimași	imprimă	imprimarăm	imprimarăți	imprimară
Pretérito perfecto  o  Antepresente		imprimasem	imprimaseși	imprimase	imprimaserăm	imprimaserăți	imprimaseră
Tiempos compuestos
Perfect compus		am imprimat	ai imprimat	a imprimat	am imprimat	ați imprimat	au imprimat
Futuro	I	voi imprima	vei imprima	va imprima	vom imprima	veți imprima	vor imprima
	II	voi fi imprimat	vei fi imprimat	va fi imprimat	vom fi imprimat	veți fi imprimat	vor fi imprimat
Futuro popular	I	o să imprim	o să imprimi	o să imprime	o să imprimăm	o să imprimați	o să imprime
	II	am să fi imprimat	ai să fi imprimat	a să fi imprimat	am să fi imprimat	ați să fi imprimat	au să fi imprimat
	III	oi imprima	îi imprima	a imprima	om imprima	îți imprima	or imprima
Modo condicional		eu	tu	el	noi	voi	ei
Tiempos compuestos
Presente		aș imprima	ai imprima	ar imprima	am imprima	ați imprima	ar imprima
Perfecto		aș fi imprimat	ai fi imprimat	ar fi imprimat	am fi imprimat	ați fi imprimat	ar fi imprimat
Modo subjuntivo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		să imprim	să imprimi	să imprime	să imprimăm	să imprimați	să imprime
Tiempos compuestos
Perfecto		fi imprimat	fi imprimat	fi imprimat	fi imprimat	fi imprimat	fi imprimat
Modo imperativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Afirmativo			imprimă			imprimați
Negativo			nu imprima			nu imprimați

Información adicional

• Derivados: imprimabil, imprimant, imprimantă, imprimare, imprimat, imprimator, imprimatur, imprimerie, imprimeu, se imprima, teleimprima, teleimprimare.