Antonin Scalia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Antonin Gregory Scalia (i/skəˈliːə/; n. , Trenton, New Jersey, SUA – d. , Cibolo Creek Ranch(d), Texas, SUA) a fost unul din cei opt judecători asociați(d) ai Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite din 1986 până la moartea sa, survenită în 2016. Numit în funcție de președintele Ronald Reagan în 1986, Scalia a fost descris ca reper intelectual pentru poziția originalistă și textualistă a aripii conservatoare a Curții.[13]
Antonin Scalia | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Antonin Gregory Scalia |
Poreclă | Nino |
Născut | [1][2][3][4] Trenton, New Jersey, SUA |
Decedat | (79 de ani)[5][3][4][6] Cibolo Creek Ranch(d), Texas, SUA |
Înmormântat | Fairfax Memorial Park[*][[Fairfax Memorial Park (cemetery in Virginia, United States)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale[7] (infarct miocardic) |
Număr de copii | 9 |
Copii | Eugene Scalia[*] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii[8][9][10] |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | judecător avocat profesor universitar[*] jurist |
Limbi vorbite | limba engleză[11][12] |
Judecător al Curții Supreme a Statelor Unite | |
În funcție – | |
Precedat de | William Rehnquist[*] |
Succedat de | Neil Gorsuch[*][[Neil Gorsuch (Associate Justice of the Supreme Court of the United States since 2017)|]] |
Judecător al Curții de Apel a Statelor Unite pentru circuitul Districtului Columbia | |
În funcție – | |
Precedat de | Roger Robb[*] |
Succedat de | David B. Sentelle[*] |
Procuror general adjunct al Statelor Unite în Office of Legal Counsel[*][[Office of Legal Counsel (office of the United States Department of Justice)|]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Roger C. Cramton[*][[Roger C. Cramton (American law professor and legal scholar)|]] |
Succedat de | John Harmon[*] |
Președinte în Administrative Conference of the United States[*][[Administrative Conference of the United States (independent agency of the United States government dedicated to improving federal agency administrative processes and procedures)|]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Roger C. Cramton[*][[Roger C. Cramton (American law professor and legal scholar)|]] |
Succedat de | Robert A. Anthony[*][[Robert A. Anthony (avocat american)|]] |
Premii | Premiul Francis Boyer[*] () Golden Plate Award[*] (anii 2000) Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] () |
Partid politic | Rep |
Alma mater | Georgetown University College of Arts & Sciences[*][[Georgetown University College of Arts & Sciences (oldest undergraduate school of Georgetown University)|]] (Bachelor of Arts[*] în studiul istoriei[*], )[5] Facultatea de Drept Harvard[*] (Bachelor of Laws[*][[Bachelor of Laws (undergraduate degree in law)|]], )[5] Universitatea din Fribourg[*] Xavier High School[*][[Xavier High School (Jesuit prep school in Manhattan)|]] (diplomă de liceu[*], )[5] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Scalia s-a născut în Trenton, statul New Jersey. A studiat la liceul Xavier High School din Manhattan, și apoi la colegiul de arte liberale al Universității Georgetown din Washington, D.C.. A devenit licențiat în drept la Harvard Law School și a lucrat șase ani la o firmă de avocatură din Cleveland, înainte de a deveni profesor de drept la Universitatea(d) statului Virginia. La începutul anilor 1970, a ocupat diverse posturi în cadrul administrațiilor Nixon și Ford, în cele din urmă fiind procuror general adjunct. În perioada administrației Carter, a predat la Universitatea din Chicago, unde a devenit unul dintre primii profesori consilieri ai Societății Federaliste, aflată în fază incipientă. În 1982, Ronald Reagan l-a numit judecător la Curtea de Apel a Statelor Unite pentru Circuitul Districtului Columbia.[14]
În 1986, președintele Reagan l-a propus ca judecător asociat al Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite. Pentru a fi confirmat în funcție, Scalia trebuia să fie confirmat de Senatul Statelor Unite. Deși i s-au pus câteva întrebări dificile de către Comisia Judiciară a Senatului, Scalia a fost confirmat de Senat în unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană.[15]
Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul în interpretarea legilor și originalismul în interpretările Constituției. A fost un apărător al puterilor ramurii executive, considerând că puterea prezidențială trebuie să fie dominantă în numeroase domenii. S-a opus acțiunii afirmative și altor politici ce tratau minoritățile ca grupuri speciale. A depus opinii separate în numeroase cauze și adesea a admonestat opinenții majoritari ai Curții cu un limbaj contondent.